Omletă

Se deschide frigiderul.
Eşti trezit la viaţă de o lumină puternică.
O mână te alege dintre zecile de seama ta şi îşi înfăşoară degetele albe în jurul tău.
Nu realizezi prea multe atunci.
Există două posibilitaţi.Niciuna în schimb nu depinde de tine.
Poţi deveni o omletă gustoasă sau întins pe caldarâmul rece.
Totul depinde de el. Să îl numim “om” chiar dacă încă am îndoieli că toţi pot primi acest apelativ.
Eşti firav. Nu ai avut cum să te opui.
Ai incredere şi crezi cu tarie ca omleta e destinul tau.
Se comporta frumos. Te spală,te sterge,te aşează la lumină,pune puţina muzică şi tu aştepţi încrezător.
Necunoscut.
Durează parcă o clipă şi totuşi este o ora,poate o zi.
Nu crezi ca ţi se poate întampla ţie.
Ţi-a spus că te-a ales pentru că pari altfel decât ceilalţi.
Tu ştii că eşti.
Te ia în mână.Este atât de cald şi bine.Pielea fină,mirosul înţepător de dulceaţă.
O secundă.Atât.În gol.Zaci întins pe podeaua rece şi respingătoare.Respiri sacadat.A fost exact ca ceilalti.De ce te-a ales pe tine ?
Totul se termină înainte să realizezi că a început.
Nu ai fost omletă.Şi auzi în ultimul moment,la ultima gură de aer : Oul ăsta nu a fost bun.