Mi-e frică de oameni.
Ţie nu ?
Dacă nu,să îţi fie,pentru că va veni o vreme când vei realiza că Omul poate distruge şi cele mai ascunse şi intangibile sentimente ale tale făra a privi o clipă în urmă.
Unii oameni mor în fiecare zi şi nimeni nu ştie,nimeni nu intelege,nimeni nu întreabă,lumea asta e insetată de perfecţiune,iubire carnală şi păcat.
În fiecare zi ucidem şi nu suntem închişi pentru asta.
Ne bucurăm de libertate cu o ipocrizie ce uneori depăşeşte limitele oricui.
Unii rămân păpuşi de cârpă toata viaţa,fără drept la replică,fără viitor,doar cu nişte vise într-o traistă şi cu un orizont deschis
Avem nimic şi totusi ne fălim şi prezentăm un snobism ieşit din comun.
Când te vei domestici Omule?
Rămâi înmărmurit de durere,lacrimi,desfrânare şi oamenii speciali,diferiţi, sunt ca nişte flori albe într-un câmp cu trandafiri roşii.
Nu uita că trandafirii au spini .
E ca şi cum de când te naşti ţi se dă o cască în mână şi eşti aruncat pe un câmp de război,depinde de tine dacă eşti găsit într.un şanţ ,într-un cort bandajat sau falnic plimbându-te pe un cal printre cadavre.
Te-ai întrebat vreodata cum este să mori ?Sau poate eşti mort deja,dar nu realizezi,crede-mă ceea ce arata oglinda nu e mereu veridic.
Sunt om şi când spun asta este ca şi cum aş spune: într-o zi voi muri sau voi omorî.
Păpuşi,animale,cadavre,tu Omule tot Om rămâi .
Cerul nu te mai vrea,pământul te dispreţuieşte şi norii se ascund după soare când îi priveşti
Ucizi din priviri.
Domesticeste-te Omule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu