În acest moment, îmi acord creditul de cea mai egoistă fiinţă din lume. Zic tot. Chem tot. Pot să trăiesc din simplul motiv că am tot ce alţii doar visează. Sunt ce vreau, unde vreau, când vreau. Primesc când cer şi sunt luată în braţe când plâng. Am nevoie să îmi zic mie câte lucruri frumoase sălăşluiesc în viaţa mea. Pot. Pot să fiu împuşcată că am faşă elastică, pot să fiu injunghiată că am leucoplast, pot să închid ochii istovită, că am cine să mă resusciteze.
Port în mine amprenta unor oameni care ar muri pentru mine şi pentru care aş muri la rândul meu. Am pe faţă optimismul şi fericirea. Zi de zi sunt vindecată fără să aştept la cozi interminabile, zi de zi sunt bandajată, zi de zi sunt trasă înapoi, zi de zi sunt salvată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu