Există acel bărbat !

Îl iubesc! L-am întâlnit dintr-o pură întâmplare şi totuşi simt că nu a fost o coincidenţă. Este de puţin timp în viaţa mea, dar pare că e dintotdeauna.

Există acel bărbat.

Îl iubesc mult ! E printre cei mai buni oameni pe care îi cunosc ! E înalt .Mereu mă ridic pe vârfuri ca să îl sărut. E diferit. E special. E darnic. E matur. Se gâdilă ca un copil. E blând şi mă sărută mereu pe frunte. E autoritar şi drăgăstos. E tot ceea ce mi-am dorit !

Există acel bărbat.

Îl iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni ! Mă înţelege şi mă ascultă. Mă ţine mereu strâns de mână când trecem strada ! Mă face să roşesc când se uită fix în ochii mei ! Mă îmbrăţisează până rămân fără aer ! Mă aşteaptă ! Mă acceptă !

Există acel bărbat.

Îl iubesc ca o nebună ! Mă atinge cum nu a mai făcut-o nimeni ! Mă dezmiardă şi mă alintă ! Mă sărută pasional ! Mă face să tremur de emoţie !

Există acel bărbat.

Îl iubesc în fiecare zi mai mult ! El m-a făcut să înţeleg ce înseamnă să iubeşti sincer ! Mi-a schimbat viaţa ! M-a trezit! M-a maturizat ! M-a definit !

Există acel bărbat.

E atât de important pentru mine încât uneori mă sperii şi mă panichez.

Mereu la prima intalnire !

Acum cateva saptamani vorbeam cu prietenul meu prin mesaje si din una in alta am decis sa ne vedem pentru o mica plimbare !
Am decis ca vom merge sa mancam ceva ! Am ajuns in locul cu pricina, ne-am luat mancarea, am ajuns la masa si in timp ce savuram un cartof pai am avut o mica tresarire.
Masa la care stateam era de patru persoane astfel ca noi stateam fata in fata ! Acest lucru ne permitea sa ne privim fix in ochi !
Acesta asezare extrem de banala a trezit in mine o idee pe care vreau sa o fructific de acum incolo !
M-am simtit ca la o prima intalnire ! Daca va amintiti filmele acelea in care doi tineri care se cunosc intamplator ies sa manance ceva, sa schimbe impresii, sa se cunoasca mai bine ! Exact acelasi sentiment l-am avut si eu ! Ma simteam la intalnire cu iubitul meu !
Sentimentul s-a aprofundat si mai mult dupa ce i-am marturisit ce nazbatie imi trecuse prin cap, iar el in loc sa rada, mi-a facut jocul !
M-a luat de mana si m-a privit fix in ochi spunandu-mi chestii foarte dragute !
Seara a continuat in aceeasi nota, ne-am multumit reciproc pentru o intalnire reusita si ne-am despartit gandindu-ne care va face primul pas si va suna in ciuda faptului ca avem ceva timp de cand suntem un cuplu !
Am ajuns acasa plutind pe un norisor, sentimentul semana izbitor cu cel avut in prima zi cand l-am cunoscut !
Scopul acestei postari nu este sa pun pe tava ceea ce am simtit eu, ci sa trag un mic semnal de alarma !
Cand ati avut ultima data o intalnire cu iubitul/iubita vostru/voastra ? Cand l-ati/ati privit/o ultima data fix in ochi ? Cand ati impartasit ultima data povesti despre copilarie, despre fratii mai mici/ mari ori despre gusturile fiecaruia ?
Acesta mica revelatie mi-a schimbat radical perceptia despre ceea ce inseamna sa convietuiesti cu un om si m-a facut sa inteleg ca mi-as dori sa am in fiecare zi o intalnire cu iubitul meu !
Asa ca nu asteptati ca relatia voastra sa se transforme in monotonie. Nu sunati pentru ca asa trebuie, nu iesiti pentru ca asa trebuie, nu va sarutati doar pentru impulsul fizic, fiti atenti la ceea ce va transmite omul de langa voi si mai ales faceti-va timp sa va invitati iubitul/ iubita la o intalnire !

Orice pom isi are umbra !

Acest text este dedicat omului care imi face zi de zi viata mai frumoasa !

Imi este usor si greu in acelasi timp sa incep acest text. Usor pentru ca sunt atat de multe de spus si greu pentru ca simt ca nu pot gasi cuvintele potrivie care sa spuna totul.
M-am indragostit. Nu, nu am vazut un tip dragut la Metrou dupa care am intors capul.
Eu chiar m-am indragostit. Este genul acela de indragosteala care te loveste o singura data in viata si oricat de cliseic ar suna, cred cu tarie in ceea ce spun !E genul de dragoste in care te indragostesti in fiecare zi ! In fiecare zi descoperi ca viata nu ti-a adus in cale un simplu om, ci un om deosebit !  ( Acest text nu este subiectiv, este mai degraba constructiv ! ) Bine, stiu ca sunteti curiosi ! O sa va vorbesc un pic si despre el ! Nu voi spune ca x metrii in  inaltime, cu ochii de x culoare, cu buzele in x stil, cu pielea in x culoare ! Niciunul dintre aceste aspecte nu are relevanta !
Voi spune ca este unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am intalnit, ca zambeste la fel de frumos precum un copil si ca ma saruta mereu pe frunte !Voi spune ca ma simt invincibila langa el ! Voi spune ca diminetile sunt altfel de cand l-am intalnit ! Voi spune ca am fluturi in stomac de fiecare data cand ma saruta !
Cliseic sau nu, acest text reprezinta pentru mine un inceput nou. Nu am mai postat de mult timp pe blog si intentionez sa schimb acest lucru !

P.S : Te iubesc S.B !

2012

In ciuda faptului ca a trecut deja Revelionul si ca majoritatea ne-am pus dorinte, ne-am promis anumite lucruri inca din aceea seara, eu am decis sa o fac acum, la aproape o saptamana de la marele eveniment.
M-am gandit sa pun problema altfel. Nu vreau sa ma intreb ce astept eu de la anul 2012 ci mai degraba ce asteapta el de la mine. Avand o adevarata faima in randul altor ani, 2012 este poate cel mai controversat si comentat dintre toti. Apocalipsa, schimbari majore, lumea se intoarce cu fundul in sus, etc.
Ei bine, insusi natura apocaliptica a acestui an ma face sa ridic stacheta in ceea ce priveste pretentiile lui fata de mine. In ciuda faptului ca are tot 12 luni, tot 4 anotimpuri si tot atatea sarbatori, pentru mine 2012 este diferit de toti anii precedenti.
Anul acesta fac 21 de ani. Stiu, nu este o varsta rotunda, probabil nu exista nicio piesa pe care sa o pun pe repeat in aceea zi, dar pentru mine este o varsta extrem de importanta. Mai importanta decat 20 de ani, as putea spune. Deja intru pe fagasul unui adult.
Pe langa schimbarea varstei, anul acesta vine la pachet cu un cadou. Nu este vreo masina, o casa ori vreun loc de munca fascinant, ci este vorba de prezenta unei fiinte care mi-a schimbat radical viziunea asupra vietii.
Anul acesta sunt cea mai mandra matusa din Univers. Nu cred ca am vorbit pana acum despre nepoata mea Maya. Asta nu pentru ca nu mi-am dorit ci pentru ca sunt atatea lucruri de zis despre ea si pentru ca mereu ma emotionez si ma pierd.
Copilul asta a schimbat tot in mine. Atitudine, perceptie, gandire, absolut tot. Este cel mai magnific lucru pe care l-am vazut pana acum, dar cel mai important este motivul pentru care anul asta fac totul cum trebuie. Ma simt indatorata sa ii fiu exemplu, chiar daca ea nu realizeaza inca.
Ca sa continui seria inceputa, voi spune ca vreau sa ii arat acestui an ca am crescut. Nu fizic, ci moral. Anul acesta m-am decis sa spun tot ceea ce simt. Nu ma interpretati gresit, nu vorbesc de genul de adevaruri spuse grosolan. Nu. Anul acesta imi asum fiecare sentiment si voi avea grija ca fiecare om din viata mea sa stie clar ce inseamna pentru mine si mai ales de ce. Anul acesta spun cand plac, cand displac, cand contrazic, cand afirm si mai ales cand iubesc.
Stiu ca suna cliseic, poate multi spun ca vor face acelasi lucru, dar eu chiar imi doresc sa nu ii fac promisiuni desarte lui 2012. Cred ca are incredere in mine si nu mi-as dori sa il dezamagesc.
In 2012 vreau, de asemenea sa incep sa fac trecerea de la adolescent la adult. Chiar daca si in 2011 am muncit si satisfactia avuta la cumpararea cadourilor pentru cei dragi a fost nemarginita, anul acesta vreau mai mult. Sunt tanara, am doua maini, doua picioare, pot fi capabila sa castig bani singura si sa le dau eu parintilor mei o anumita suma, nu invers.
Aceasta ultima dorinta am pastrat-o pentru final, nu pentru ca este musai cea mai importanta ci pentru ca a fost cea cu care m-am luptat cel mai tare in 2011.
Anul acesta iert si zambesc mai mult. Un alt cliseu ati putea spune, dar oricat de comun ar suna, sentimentul de a ierta si de a vorbi cu un vechi prieten ori chiar cu o veche iubire este suprem. Sa ierti un om chiar si dupa ani buni si sa observi ca inca esti capabil sa comunici cu acesta este extrem de frumos.
Anul aceasta vreau sa fiu mai buna, in primul rand pentru mine. Daca in fiecare seara cand pun capul pe perna voi avea constiinta impacata si nu voi regreta absolut nimic din ceea ce s-a petrecut in timpul zilei, voi fi cel mai fericit om !
P.S : Iti multumesc 2011 pentru toate lucrurile frumoase pe care mi le-ai daruit si mai ales pentru lucrurile mai putin frumoase, care m-au ajutat sa cresc si sa evoluez !

Exista un barbat...

Exista un barbat.
Il iubesc. In cea mai mare parte a timpului il iubesc. Nu stiu de ce, nu stiu de cand. Nu stiu cat si mai ales, nu stiu pana cand. Este in viata mea mereu, dar niciodata. Este aici de mult, cu toate ca pare ca l-am intalnit ieri. Nu il cunosc si totusi stiu totul despre el.

Exista un barbat.
Il urasc. De multe ori il urasc. Il urasc pentru toate zilele in care este aici si mai ales pentru cele in care nu este. Il urasc pentru ca stie tot despre mine, dar de fapt nu stie nimic.
Il urasc pentru ca il iubesc atat de mult.

Exista un barbat.
Il iubesc. Il iubesc pentru ca este intruchiparea copilului din mine si in acelasi timp a femeii din mine. Il iubesc pentru ca ma face sa ma alint, dar si pentru ca ma excita. Il iubesc pentru ca ma are, dar nu ma vrea niciodata.

Exista un barbat.
Il urasc. Cat de mult il urasc. Il urasc pentru ca nu-mi da pace noaptea in somn, il urasc pentru ca ma face sa-mi tremure vocea la telefon. Il urasc pentru ca imi doresc sa-l astept. Il urasc pentru ca imi strabate barbar gandurile.

Exista un barbat.
Il iubesc. Il iubesc mult.Il iubesc pentru aroganta din vocea sa. Il iubesc pentru aerul sau dur. Il iubesc pentru ochii sai de copil. Il iubesc pentru parfumul sau de barbat nestapanit. Il iubesc pentru zambetul lui strengaresc.

Exista un barbat.
Il urasc din tot sufletul. Il urasc pentru ca e tot ce mi-am dorit. Il urasc pentru ca nu seamana deloc cu Fat- Frumos. Il urasc pentru ca tipa cand se enerveaza. Il urasc pentru ca spune : pentru ca asa vreau eu. Il urasc pentru ca ii sunt supusa.

Exista acel barbat.

Il iubesc si il urasc de atata timp incat nu ma pot decide ce sentiment predomina. Sunt copil inocent si femeie pasionala in bratele lui. Sunt orgoliu si rabdare. Sunt adrenalina si sedentarism. Sunt foc si cenusa. Sunt frigida si pasionala. Il iubesc din suflet si il urasc cu toata fiinta mea. Il iubesc de prea mult timp incat nu imi amintesc cand am inceput sa il urasc. Il urasc atat de intens incat nu concep cum l-as putea iubi. Nici macar nu are ochii negrii. Nici macar nu are tenul masliniu, Nici macar nu e idealul meu de barbat. Nici macar nu ne potrivim mereu.

Oameni

Cred ca am scris despre oameni de zeci de ori. Ce fac, cum o fac, de ce o fac si ce cred alti oameni despre toate astea. Astazi scriu altfel. Nu vreau sa stiu cat de buni/ rai sunt, cat de mult gresesc/ fac bine ori cat de mult iubesc/ ranesc.
Astazi scriu despre oameni in particular. Despre oamenii din viata mea, despre cei din a ta.
Cu totii avem mama, tata, frati, surori, acei oameni care cu sau fara voia noastra ne sunt rude, deci obligat partea din viata noastra, dar exista si categoria de oameni careia ii permitem sa intre in universul nostru.
Acesti oameni dor mai tare decat orice. Ei sunt acei oameni care in cateva secunde ne pot duce de la agonie la extaz. Sunt acei oameni fata de care nutrim doar cele mai paradoxale sentimente. Acei oameni sunt iubiri. Iubiri de gradinita, iubiri de scoala generala, iubiri de liceu, de facultate si printre, iubirea vietii noastre.
Cu toti stim fraza : poate pentru lume esti un simplu om, dar pentru un anumit om, esti intreaga lume.
Astazi nu vreau sa insiri "oamenii" din viata mea. Poate pe unii vreau sa ii cinstesc si mai trist, pe unii vreau sa ii jelesc. Cateodata imi vine sa plang pentru lucruri care s-au intamplat acum 5, 6 ani. Imi vine sa plang pt primul meu sarut, pentru prima mea atingere, pentru prima mea intalnire, pentru primul meu "te iubesc". Imi vine sa umplu batiste intregi de lacrimi pentru acesti oameni care mi-au brazdat existenta. Pentru cei care au plecat de buna-voie ori pentru cei pe care i-am alungat chiar eu. Inca port si astazi esenta fiecaruia. Inca simt parfumul fiecaruia, inca stiu ochii fiecaruia. Pe unii i-am iubit.
Pe altii i-am lasat sa ma iubeasca. Pe unii i-am vrut cu tot egoismul din lume, pe altii i-am lasat sa ma doreasca. Niciunul nu a plecat cu adevarat chiar daca astazi nu mai este niciunul.

Bucuresti Nord

Sunt de aproape sapte luni in Bucuresti si daca la inceput ma simteam aici ca un papagal in colivie, astazi comparatia este mult mai accentuata. Am o colivie "de aur".
In mod paradoxal, am ajuns sa imi doresc sa ma intorc aici si asta nu pentru cluburi, magazine sau doar asa ca sa fiu in capitala, ci pentru ca Bucurestiul a devenit un fel de patura care ma imbraca atunci cand nu ma mai regasesc.
Bucurestiul inseamna mult pentru mine pentru ca de fapt nu inseamna nimic.
Ambiguu si filosofic stiu, dar fraza este cat se poate de verosimila.
Acest oras nu imi da nimic. Nu imi provoaca amintiri, nu imi aduce oameni cunoscuti in fata, nu ma are, nu ma raneste.
Acestui oras nu ii sunt datoare cu nicio explicatie, nu ma intreaba, nici macar nu ma cauta.
As vrea sa pot sa exprim aici o mie de metafore. Sa spun : ma doare asta si vreau asta. In realitate, nu stiu ce vreau.
Da, am curajul sa spun acest lucru chiar si cu riscul de a fi aratata cu degetul.
Sunt intr-un punct al vietii mele ( ciudat mai suna fraza aceasta), in care nu imi doresc sa ma urnesc din loc. As sta saptamani intregi in casa, lipsita de responsabilitati fata de ceva sau cineva !
Exagerare veti spune. Poate. Dar prefer sa exagerez cu un adevar decat sa fac pe plac cu o minciuna. Sunt satula de facut pe plac, iar Bucurestiul exact asta face, nu imi cere socoteala pentru nimic.
Ma lasa sa-i invadez teritoriul si sa profit.
Nu cere reciprocitate, nici macar atentie.