De atatea ori am vrut sa scriu si acum, privind in urma, nu stiu ce m-a impiedicat. Nu stiu daca a fost faptul ca imi este frica sa o fac sau pur si simplu nu vreau. Incerc acum.
Sunt in Bucuresti de 3 luni si ma asteptam ca pana acum sa sufar transformari de vreun fel. Ma asteptam sa plang mult si sa urasc ca sunt aici. Ma asteptam sa nu vreau sa ma trezesc dimineata din pat. Ma asteptam sa caut cu disperare mirosul parfumului mamei mele.
Amuzant este ca nu neg ca am avut toate aceste reactii, ci faptul ca nu vreau sa vorbesc despre ele. Sunt saptamani intregi de cand orasul asta nu mi-a inspirat nimic. Oamenii nu imi inspira curiozitati. Nu vreau sa stiu ce au mancat dimineata sau in ce fel de pat dorm. Nici macar nu vreau sa stiu cum arata casa lor.
Mi-e dor de diminetile in care chinuita de faptul ca a trebuit sa ma trezesc si sa ma spal pe fata cu apa rece, imi faceam loc printre stradutele inguste din orasul mic si ciudatel. Mi-e dor sa vad oameni si sa vreau sa le intru in cap. Mi-e dor sa zambesc singura pe strada, ascultand in casti o melodie pe care o stiu pe de rost.
Mi-e dor sa ma privesc in oglinzile magazinelor inchise si sa ma admir. Mi-e dor de reflexia mea din acele oglinzi. Mi-e dor de oamenii aceia pe care nu ii cunoscusem in viata mea, dar pe care puteam garanta ca daca ma voi stradui putin, ii voi revedea.
Nu mi-e drag, nu mi-e dor, nici macar nu mi-e frica de Bucuresti. Este unul din acele locuri atat de indiferente si de anoste. E un paradox intr'adevar, dar pentru mine nu are aceea gama de culori care sa ma faca sa zambesc dimineata cand ies din casa. E atat de predictibil. Faimoasa si impunatoarea capitala. ESte totul aici.
Tocmai de aceea eu nu sunt. Nu ma regasesc in nimic de aici, nu am locuri, nu am amintiri, nu am oameni.
Pana si oamenii cu care imi petrec timpul aici sunt tot de prin meleagurile mele.
Imagineaza.ti cum ar fi sa asezi o imagine colorata pe o coala alba. Nu se intrepatrunde cu nimic. Nu face pereche cu nimic. Nu se leaga de nimic. Linia imaginara care desparte foaia de imagine este atat de tipatoare incat iti zgarie retina.
